foto: wearelovely.com
Nu sunt mamă de fetiţă! Sunt mamă de băiat. Nu îmi pare rău! Sunt cea mai fericită mamă din lume. Am cel mai frumos şi mai minunat copil. Şi îl iubesc fără limite, fără prejudecăţi, fără oprelişti. Îi iubesc fiecare părticică din el. Îl iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine. Dar recunosc, întotdeauna mi-am dorit să fiu mamă de fetiţă. Am visat că într-o zi voi deveni mamă de fetiţă, că o voi îmbrăca aşa cum am văzut eu în atâtea reviste încă de când eram eu copil…şi vom purta rochiţe la fel 
Nu a fost să fie însă…
Dar dacă totuşi aş fi avut o fetiţă, aş fi iubit-o la fel de mult cum îmi iubesc băieţelul. Însă lucrurile ar fi fost puţin diferite, cine ştie, poate şi relaţia noastră…
Pe ea aş fi învăţat-o să fie feminină, dar puternică în acelaşi timp. Delicată, dar stăpână pe sine.
Mi-ar fi plăcut să ia lecţii de balet ca să aibă mersul graţios şi legănat precum o balerină, însă aş fi învăţat-o să fie întotdeauna cu picioarele pe pământ.
Mi-ar fi plăcut să se joace cu păpuşile, pentru că şi mie îmi place şi aş fi învăţat-o să le croiască haine, aşa cum m-a învăţat mama mea pe mine. Aş fi învăţat-o însă că nu trebuie ea să arate ca o păpuşă Barbie ca să fie frumoasă. Frumuseţea ei vine din interior, iar aspectul exterior este numai efectul echilibrului interior şi rezultatul unei vieţi echilibrate. Oja pe unghii nu ne face mai frumoase, ci doar face unghiile să arate puţin mai îngrijite. O manichiură perfectă nu este însă neapărat una extravagantă. Iar un machiaj strident nu o va face să arate specială între celelalte fete, ci doar să atragă atenţia asupra machiajului, oamenii nemaivăzând ce se află cu adevărat sub acesta. Machiajul este menit să ne scoată în evidenţă părţile noastre frumoase, ochii care sunt oglinda sufletului, buzele care rostesc vorbe preţioase. Machiajul nu este pentru a ne masca prorpia noastră înfăţişare, pentru a ne ascunde trăirile, virtuţiile sau defectele.
Aş fi învăţat-o că nu trebuie să fie slabă ca un fotomodel sau să arate ca un manechin din vitrine, ci că trebuie să fie aşa cum se simte ea bine în pielea ei să fie. Aş fi învăţat-o că obezitatea sau kilogramele în plus nu sunt bune, dar nu pentru că strică aspectul unui om, ci pentru că strică sănătatea unui om. Iar un corp sănătos şi frumos se construieşte printr-un obicei alimentar sănătos şi echilibrat, prin mişcare multă şi sport de plăcere, fără înfometare şi fără excese de orice fel.
Pe fetiţa mea nu aş fi îmbrăcat-o niciodată ca pe o prinţesă, decât dacă ea şi-ar fi dorit asta. Pentru mine ar fi fost oricum mica mea prinţesă în fiecare zi, aşa cum fiul meu este micul meu prinţ sau micul meu super erou, chiar dacă poartă doar un tricou de bumbac şi o pereche de pantaloni scurţi. Adevărata virtute a unei persoane nu stă în hainele pe care le poară, ci în ceea ce poartă în suflet. Iar omul este cel care poartă hainele şi nu hainele pe om. Pentru că un om cu personalitate şi atitudine poate face orice lucru neînsemnat să arate minunat şi poate crea adevărate trenduri.
Aş învăţa-o că a se simţi vulnerabilă nu este un păcat. Aş învăţa-o că a trăi emoţii intense şi a plânge atunci când simte că trebuie să o facă, este o calitate şi nu o slăbiciune. Aş fi învaţă-o să se bazeze pe ceea ce simte ea, şi nu pe ceea ce spun alţii. Aş fi învăţat-o că este un act de curaj să îţi asumi ceea ce gândeşti, simţi şi trăieşti. Chiar dacă se vor găsi alţii care se vor uita ciudat atunci când va vărsa o lacrimă de emoţie, să o lase în continuare să i se rostogolească pe obraz.
Aş fi învăţat-o să aibă încredere în ea, dar şi în ceilalţi. Nu toţi oamenii sunt răi, prin urmare fiecare om merită măcar o şansă în viaţă. Iar dacă aceştia îi greşesc, este decizia doar a ei dacă mai merită să le acorde o a doua şansă.
Fetiţa mea ar fi aflat de la mine că femeile nu sunt mai slabe decât bărbaţii, femeile sunt doar mai sensibile, mai calde, mai iubitoare. Femeile nu au nevoie de un bărbat lângă ele ca să le sprijine şi să le susţină, ci au nevoie de un bărbat lângă ele ca să le împărtăşească dragostea.
Şi niciodată, dar niciodată să nu creadă că este inferioară bărbatului, ci doar diferită. Uneori la fel de bună, alteori chiar mai bună. Diferenţa între bărbat şi femei nu constă în puterea şi forţa de a face faţă situaţiilor, ci în modalităţile diferite de abordare. Iar ceea ce ne leagă defapt atât de strâns este tocmai completarea reciprocă. De aceea cel pe care şi-l va alege să îi stea alături trebuie să fi cel potrivit ei, pe care să îl respecte şi să îl iubească deopotrivă.
Aş fi învăţat-o să se bucure de orice fleac, să iubească necondiţionat, să râdă liber fără să îi pese de altceva, să zâmbească chiar dacă nu are un motiv anume.
Iar cel mai important, aşa cum îi spun şi fiului meu mereu, să nu uite niciodată că noi familia am iubi-o oricum ar fi, orice ar face, oricât de mult ar greşi sau indiferent de deciziile pe care le ia în viaţă.
The post Dacă aş fi avut vreodată o fetiţă appeared first on .