Câţi copii nu aţi văzut mâncând la parc pufuleţi? Cred că marea majoritate defapt. Ba chiar dacă veţi sta de vorbă cu mămicile/bunicile, veţi constata că marea lor majoritate consideră pufuleţii un aliment foarte bun. Zic ele…”ce poate fi atât de rău în mălai, sau mămăligă uscată?”
De câte ori nu aţi auzit întrebări de genul: “Bebele meu are 8 luni şi mă gândeam să-i dau pufuleţi să pape. Este prea devreme oare?” De parcă PUFULEŢII ar fi o grupa alimentară.
Răspunsul logic este: când va fi el suficient de mare să-i vadă în magazin şi să ţi-i ceară sau când va vedea la alţi copii în parc. În nici un caz la câteva luni!
Altele au auzit că ar fi cancerigeni…dar apoi vin cele care consideră toate acestea teorii cospirative, cu explicaţii de genul “dar ce nu mai este cancerigen dragă, în ziua de astăzi? O să ajungem să mâncăm doar pâine goală şi apă”. Da, au fost şi mămici care s-au revoltat chiar şi când am postat despre efectele nocive ale crenvurştilor (vezi articol aici: http://mamistietot.ro/de-ce-crenvurstii-nu-au-ce-cauta-in-alimentatia-copiilor/) sau despre concluzia la care au ajuns cei de la Organizaţia Mondială de Sănătate legat de cârnaţi, mezeluri şi alte alimente pe bază de carne procesată (vezi articol aici: http://mamistietot.ro/conform-organizatiei-modiale-de-sanatate-carnea-rosie-carnatii-crenvurstii-sunca-sunt-cancerigene/). Acum sigur vor sări în sus.
Dragi mămici, nu vă apasă nimeni cu nimic, puteţi în continuare să le oferiţi copiilor voştri tot ceea ce vă doriţi. Este doar alegerea voastră ce le oferiţi de mâncare copiilor voştri. Atâta timp însă cât aveţi responsabilitatea sănătăţii lor, pentru că sunteţi MAME, nu ar fi rău însă ca măcar din când în când, să vă informaţi puţin cu privire la natura alimentelor pe care le oferiţi acestora…măcar informativ, ca să ştiţi doar, ce bagă în gură copiii voştri. Dar cel puţin mi-aş dori ca aceste mame/bunicuţe care îşi hrănesc copii cu pufuleţi, să nu mai fie atât de “binevoitoare” şi din exces de zel, să servească şi alţi copii de la parc. Poate unii vor refuza, neştiind ce sunt, dar poate alţii vor lua pentru că sunt curioşi. Însă sarcina cu privire la hrănirea copiilor trebuie să aparţină numai părinţilor copiilor.
Ei bine, revenind la pufuleţii noştri, deşi aceştia reprezintă una dintre gustările preferate ale copiilor, sunt un adevărat pericol pentru sănătatea lor. Pufuleţii tradiţionali reprezintă o adevărată bombă atomică pentu rinichi, din cauza conţinutului mare de sare. În alimentaţia copiilor sub un an, sarea nici nu are ce să căuta. Prin urmare cu atât mai puţin pufuleţii săraţi. Însă nici în cazul celor mai mari nu sunt indicaţi, pentru că sarea poate duce la diverse afecţiuni cum ar fi hipertensiunea arterială şi pentru că sarea adăugată în alimentaţia copilului suprasolicită rinichii ducând la diverse afecţiuni ale acestora sau producând dezechilibre în organism. Nu este suficint să îi “scuturaţi bine” cum am mai auzit, că astfel le îndepărtaţi excesul de sare. Sarea este conţinută în compoziţia acestora.
Dincolo de faptul că sunt săraţi, pentru că mai nou există şi variante mai puţin sărate, pufuleţii sunt făcuţi din făină de porumb expandată, iar procesul de expandare la care e supus porumbul produce susceptibilizarea amidonului, adică acest proces face ca amidonul să fie foarte uşor asimilabil în organism.
Mai mult, pufuleţii au un adaos mare de glucoză şi glucide, având aşadar o încărcătură glicemica şi o densitate energetică foarte ridicată, iar din punct de vedere nutriţional, produsul este dezechilibrat din cauza excesului de zaharuri şi a unei cantităţi reduse de proteină. De vitamine, nici nu poate fi vorba când discutăm de pufuleţi.
Mai există pe piaţă şi acele sortimente cu diverse arome, cu brânză, caşcaval, smântână, alune, şuncă, etc. aşadar sunt plini de acele E-uri pentru gust şi culoare, gen Tartrazina (E 102), care consumată la vârste fragede, poate avea efecte serioase, la vârste fragede precum dificultăţi de respiraţie, urticarie, alergii, eczemă, creşterea incidenţei tumorilor tiroidiene sau tulburări de vedere. În plus conţin şi E 124, ce are are potenţial cancerigen şi care alături de E102 fac parte din seria aditivilor alimentari incriminaţi pentru declanşarea sindromului ADHD (hiperactivitate şi deficienţă de concentrare). Pufuleţii au şi marele “avantaj” de a umple repede stomacelul copilului, care apoi va reuza să mănânce mâncare…şi atunci iar va veţi plânge că cel mic este mofturos şi nu mănâncă mai nimic. Păi normal că nu mai mănâncă nimic, dacă deja are stomacelul plin de mălai expandat.
Este evident faptul că pufuleţii sunt cu adevărat contraindicaţi în special la bebeluşi şi copii mici. Iar pe lângă conţinutul lor deloc benefic, pentru aceştia mai prezintă şi un alt risc ridicat: înecarea. Chiar dacă vă place că îi pot ţine în mânuţa şi sunt moi şi crocanţi, pufuleţii în contact cu saliva devin foarte lipicioşi. Iar bebeluşii care oricum salivează şi molfăie mult, au toate şansele să li se lipească de cerul gurii sau să se înece.
Pe lângă veşnicele scuze stupide şi incoştiente gen “eu am mâncat pufuleţi toată copilăria şi uite că nu am păţit nimic”, mulţi părinţi vor spune că aste este tot ceea ce îşi permit, pentru că pufuleţii sunt şi foarte ieftinti. Făcând însă un calcul, o pungă de pufuleţi nu costă mai puţin decât o mână de biscuiţi făcuţi de voi în casă. Sau chiar decât 2 banane. Aşa că scuza această, nu este deloc fondată.
Vor mai fi părinţi care vor spune că le este greu să nu îi dea celui mic atâta timp cât toţi ceilalţi copii asta mănâncă la parc. Când este mic, alegerea mediului în care stă copilul chiar poate fi uşor controlată. Când este mare, învăţat deja cu un anumit stil alimentar şi în condiţiile în care aveţi la voi întotdeauna o alternativă mai bună, preferată de cel mic, va înţelege că nu poate avea tot ce mănâncă ceilalţi copii, cum nici ceilalţi copii nu pot mânca tot ce mănâncă el. Fiecare vine la parc cu gustarea lui.
Iar alternativa petru gustarea de la parc poate foarte uşor să fie făcută din fructe, legume, cereale, seminţe, snack-uri făcute acasă, biscuiţi de casă.
De ce să eviţi să îi dai şi ocazional, mai ales dacă nu cere copilul? Pentru că acesta este în general numai începutul. Da, nu este o tragedie că mănâncă o dată, sau foarte rar. Important este să se oprească la atât şi să nu devină un obicei aliemntar. Din păcate genul acesta de pseudo-alimnete, urcă imediat în topul preferinţelor copiilor. Aşadar, cu cât mai mult puteţi sta departe de pufuleţi…făceţi-o!
The post De ce să NU mâncăm pufuleţi? appeared first on .