În fiecare an, pe data de 9 martie creştinii ortodoxi sărbătoresc cei 40 de mucenici. Ce reprezintă cei 40 de mucenici? Ei bine aceştia erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea din Armenia şi erau de origini români, greci, şi armeni. Cei 40 de Sfinţi au fost întemniţaţi, loviţi cu pietre, ţinuţi în apă ca gheaţa unui lac de munte, schingiuiţi şi arşi.
În tradiţia populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moşilor, iar în ce-a de-a noua zi din luna martie în toate comunităţile rurale era obiceiul de a se scoate plugul la arat. Aşadar, această zi marca începutul sezonului agricol.
Credinţa otodoxa însă spune că au fot 40 de mucenici, de aceea în Modova se pregătesc 40 de colaci în cinstea celor 40 de mucenici, colaci ce poartă numele de mucenici sau sfinţişori.
În tradiţia geto-dacică au fost 44 de mucenici, atâtea fiind şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. De aici şi obiceiul celor 44 de pahare.
Oricâti mucenici au fost defapt, romanul ştie clar că bărbatul în ziua de 9 martie trebuie să bea cele 40 sau 44 de pahare (la un astfel de număr, diferenţa de 4 pahare devine nesemnificativă), iar femeile trebuie să pregătească mucenicii. Aceştia sunt şi ei de mai multe feluri…după cum a rămas moştenire de străbuni în zona respectivă
În Moldova, aceştia au formă cifrei 8, o stilizare a formei umane, şi sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi cu sirop de miere şi nucă.
În Dobrogea, se păstrează aceeaşi formă, dar mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr, cu scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi Sfinţii Mucenici.
În Muntenia, sunt bradoşi şi au o formă ce aduce mai mult cu silueta unui om. Se fac din cocă de pâine, de post. Se presară cu nucă sau cu biscuit ras.
Când eram copilă, bunica mea făcea bradosi în fiecare an şi îi cocea pe vatră. Erau extrem de gustoşi. Am văzut că mai nou se foloseşte termenul de mucenici munteneşti la cei dobrogeni. Ei bine, eu în inima Munteniei nu am văzut până acum câţiva ani aceşti mucenicii dobrogeni, optuletele acelea mici. Mama mai pregătea e drept mucenici, dar din covrigi tari, cu sirop de zahăr şi esenţă de rom, iar deasupra presărată scorţişoară.
Ştiţi cum este, câte case, atâtea obiceiuri.
Important este că până la urmă să ne bucurăm şi de această sărbătoare romanească, aşa cum găsim de cuviinţă, să pregătim mucenicii aşa cum am învăţat de la mama sau de la bunica şi să bem cele 40 sau 44 de pahare, cu apă, suc, vin sau ce o prefera fiecare, dar să ne destindem şi veselim cum om şti mai bine. Doar e binecunoscut faptul că romanului îi place să se petreacă…:)
Aşa că, să petrecem şi astăzi dragilor, în stil mare!
