Am citiţi recent acest articol pe platforma “Totul despre mame”, care mi-a plăcut foarte mult….si de aceea am vrut neapărat să vi-l voi împărtăşesc şi vouă.
“Nu ştiu cum să încep şi cum să vă povestesc toată tărăşenia, astfel încât să nu daţi cu roşii în mine la final.
Long story short: am fost un eveniment festiv (cu, despre şi pentru copii) şi am văzut ce n-am văzut până acum decât la fetiţa lui Tom Cruise: pantofi cu toc. Pantofi mici, sclipicioşi, cu toc! T-O-C! Toc de vreo 5-6 centimetri. Pantofi cu toc în picioarele unei fetiţe. Toc ce o făcea pe fetiţă să stea „cuminţică” pe scaun – n-avea încotro -, în timp ce toţi ceilalţi copii alergau şi se distrau. Toc ce o făcea pe mamă ei mândră nevoie mare, dar pe copilă… Ei bine, copilă nu-mi părea deloc fericită.
Rămăsesem cu ochii la ea şi mă întrebam la ce oare se poate gândi în acel moment. Ce e în mintea unei fetiţe de 4-5 ani când stă pe scaun, picior peste picior, îmbrăcată într-o rochiţă plină de volane, cu părul coafat şi, atunci m-am uitat mai bine, machiată? Machiaj? Da, nu mă înşelăm! Şi revin: oare la ce se poate gândi această fetiţă? Ce în mintea ei în momentul în care îşi pune piciorul drept pentru piciorul stâng? La ce se gândeşte când îşi mişcă buzele pentru a-şi întinde mai bine rujul? Ce e în mintea ei când încearcă să zâmbească cu teamă de a nu-şi deranja culoarea de pe buze?
Nu sunt mamă de fetiţă şi poate din acest motiv mi-e greu să pricep. Poate că mamele de fete îmi vor spune că a fost dorinţa fetiţei şi că măcar o dată pe an îi poţi da voie să dea iama în trusa ta de machiaj. Poate că purta pentru prima şi ultima oară pantofii cu toc. Dar mie tot îmi lipsesc neuronii care să mă facă să fiu de acord ca o fetiţă de 4-5 ani să se îmbrace şi să se comporte ca o femeie!
Totuşi, explicaţi-mi şi mie, cum de te-ai putea gândi că un copil trebuie să fie nimic altceva decât un adult în miniatură? Şi ce fel de adult?
Cireaşa de pe tort n-a fost asta, ci faptul că fetiţă, când s-a ridicat de pe scaun, a alunecat şi a căzut, dar n-a fost lăsată să plângă pentru că-şi strică machiajul! Poftiiiim?
Oameni buni, lăsaţi copiii să fie copii! Lăsaţi-i să se bucure de copilărie! Lăsaţi-i să fie frumoşi aşa cum sunt ei! Pentru că ei sunt frumoşi! Toţi! Lăsaţi-le frumuseţea în pace! Lăsaţi-i liberi să se joace, nu să fie atenţi la pantofi şi la machiaj. Lăsaţi-i să fie naturali! Lăsaţi-i să se simtă apreciaţi pentru ceea ce sunt, exact aşa cum sunt, pentru că de asta au ei nevoie pentru a ajunge nişte adulţi frumoşi şi echilibraţi. Şi, mai ales, dragi mame de fete, lăsaţi-vă fetiţele să-şi arate frumuseţea, n-o ascundeţi sub haine de om mare şi machiaje. Nu le răpiţi copilăria fetiţelor voastre, e dreptul lor să se bucure de aceşti ani!
Şi acum, cel mai mult îmi doresc să vă opriţi din a le preda lecţia frumuseţii false! Opriţi-vă! Nu vă costă nimic! Dar opriţi-vă! Nu vă învăţaţi copilele că sunt frumoase dacă au pantofi cu toc pe care nu pot merge şi machiaj care nu le lasă să-şi trăiască bucuria, frustrarea, tristeţea…
Mă iertaţi, m-a luat valul…
Sau poate sunt invidioasă pentru că eu n-am avut pantofi cu toc şi nici machiaj când eram mică…”
The post Lăsaţi copii să fie copii…aşa cum sunt ei! appeared first on .